.png)
duminică, 25 mai 2008
Proiectul "Bang, bang esti mort!"
La şcoală facem totul mecanic: prima oră, a doua, a treia...s-a terminat! Şi apoi? După ziua asta? După cealaltă? După liceu? Viaţa noastră e o sumă de mici evenimente sau o mare de plictiseală!
Ne-am întâlnit în mod fericit şi încercăm să ieşim din acea mare. Până acum am reuşit!
Piesa "Bang, bang eşti mort!" scrisă de dramaturgul american William Mastrosimone ne-a atras atenţia asupra unui lucru: uneori, din plictiseală, se moare!
Am tradus piesa, am adaptat-o şi aşa am facut primul pas către scenă! Suntem 12! Din clase diferite! Şi alcătuim trupa AFRONT!
“Bang-bang, eşti mort!”este o piesă de teatru care tratează, într-o manieră moralizatoare subtilă, traumele societăţii moderne a adolescenţilor.
Protagonistul, Josh, îşi ucide părinţii şi pe cinci dintre colegi; nu are nicio remuşcare şi, mai mult, găseşte argumente simple pentru faptele lui. Ceea ce înţelege în final este că s-a lăsat sedus şi supus de un joc oribil şi periculos, în care moartea se plăteşte cu moarte. Pedeapsa lui e cruntă : rătăcirea în singurătate, fără şansa de a se regăsi ori salva. Prizonier al monştrilor propriei conştiinţe, eroul realizează că terorismul i-a distrus şi pe cei din jurul său, dar l-a anihilat şi pe el, prin frământările şi dezintegrarea psihică şi morală cărora le devine victimă fara scăpare.
« TERORISMUL E ÎN NOI ŞI EXISTĂ O LIMITĂ PREA FIRAVĂ ÎNTRE CEEA CE GANDEŞTI ŞI ACŢIUNILE TALE! » pare a fi avertismentul scriitorului american…
Ne-am întâlnit în mod fericit şi încercăm să ieşim din acea mare. Până acum am reuşit!
Piesa "Bang, bang eşti mort!" scrisă de dramaturgul american William Mastrosimone ne-a atras atenţia asupra unui lucru: uneori, din plictiseală, se moare!
Am tradus piesa, am adaptat-o şi aşa am facut primul pas către scenă! Suntem 12! Din clase diferite! Şi alcătuim trupa AFRONT!
“Bang-bang, eşti mort!”este o piesă de teatru care tratează, într-o manieră moralizatoare subtilă, traumele societăţii moderne a adolescenţilor.
Protagonistul, Josh, îşi ucide părinţii şi pe cinci dintre colegi; nu are nicio remuşcare şi, mai mult, găseşte argumente simple pentru faptele lui. Ceea ce înţelege în final este că s-a lăsat sedus şi supus de un joc oribil şi periculos, în care moartea se plăteşte cu moarte. Pedeapsa lui e cruntă : rătăcirea în singurătate, fără şansa de a se regăsi ori salva. Prizonier al monştrilor propriei conştiinţe, eroul realizează că terorismul i-a distrus şi pe cei din jurul său, dar l-a anihilat şi pe el, prin frământările şi dezintegrarea psihică şi morală cărora le devine victimă fara scăpare.
« TERORISMUL E ÎN NOI ŞI EXISTĂ O LIMITĂ PREA FIRAVĂ ÎNTRE CEEA CE GANDEŞTI ŞI ACŢIUNILE TALE! » pare a fi avertismentul scriitorului american…
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
